Trezește-te

Ce bine e să stai,

de multe ori departe,

cu gândul tot plecat,

visând adânc în noapte.

Trece de multe ori pe lângă mine

o adiere a unui vis uitat,

şi mă apuc să îl continui,

de unde l-am lăsat.

Îl văd de multe ori, tresar când mă atinge,

e rece precum iarna, şi mai tot timpul ninge,

m-apuc de amintirea ta, căci numai ea m-ajută,

să trec peste noaptea cea grea de o singurătate cruntă.

Trezeşte-te tot strigă, a mea voce pierdută,

nu te mai ține-n noapte, plutind pe-un râu pe-o plută,

trezește-te de-ndată, căci de departe strigă,

dorinţa de-a iubii, ce inima-ţi câştigă.

Trezește-te, nu mai visa, iubirea nu-i in vise,

de ce să tot mai stau cu ușile închise,

nu mai visa, e totul lângă tine,

să stau plutind prin vis, nu-mi face bine. 

Mai bine deschid ochii, mai bine mă trezesc,

să văd pe cer cum luna și stele strălucesc,

mi-ajung cât am visat atâtea lumi străine,

și-n care mi-am dorit să fiu mereu cu tine.

Ce bine e să stai așa, visând departe,

te văd mai des în vis decât în realitate,

într-o zi precum e-aceasta, ți le voi da ție,

       visele toate, visele noastre născute-n fantezie.