Scrisoare de adio

Dragă mamă, stau în frig acum și-s înghețat,
Nu știu dacă știi aseară, când pe-ascuns eu am plecat,
Nimic n-am zis, și-mi pare-atât de rău,
Căci s-ar putea acum când vei fi citit, să-ți rup sufletul tău.

Știu că urma să vină ziua asta, am crescut mare în sfârșit,
Și știu că tu te-ai chinuit cu mine, și mult tu m-ai iubit,
În suflet ascund multe, dar acum nu pot să le zic,
Deși eu nu mai sunt, voi mai rămane-un pic.

Te iubesc cât te-am iubit de mult, deși sunt vorbe goale,
Îs tot ce am și-i dăruiesc iubirii tale,
Eu nu mai sunt, dar împreună iar vom fi,
Și te voi aștepta cândva cu drag, și eu și îngerii.

Dragă tată, stau în frig acum și-s înghețat,
Am făcut prostia aseară să plec neanunțat,
Sunt sigur că-i târziu acum, dar îți spun ca să nu plângi,
Iartă-mă c-am fost asa, mereu ca două stânci.

Sunt bine-acum, oriunde sunt, îmi este bine,
Și vreau să-ți spun că te iubesc, și mă gândesc la tine,
Ai grijă-n viața ta, oricât de rău va fi,
Te voi veghea de pot, ca înger, zi de zi.

Nu-mi duce dorul tată, cândva ne vom vedea,
I-am spus și mamei lucruri, și aveți iubirea mea,
Nu-ți spun adio, căci nu sunt prea departe,
Mă vei găsi mereu, în fiecare foaie, din a mea carte.

Dragă frate, sunt undeva în frig, și-s înghețat,
Aseară am fost trist și negru-n judecată, și am plecat,
N-am mai fost eu, îmi pare rău, și-acum deși târziu,
În inimă te voi purta mereu, și-acum, și când n-o să mai fiu.

Te rog nu plânge dragă frate, eu îți promit,
Că dintre toți din al meu suflet, ai fost cel mai iubit,
Nu-i vina nimănui, poate așa îmi era scris,
Ca accidentul ăsta, să-mi amintească, de ce viața-i un vis.

Și când treaz voi fi, în lumea celor sfinți,
Și eu, și toți te vom veghea, și voi spera să simți,
Cât de frumoasă-i viața, te-mbrățisez, te pup,
Voi fi mereu cu tine, te rog să nu fi sup.

Dragă iubire, sunt undeva departe acum, mi-e frig și-s înghețat,
În ultimul moment din viață îmi amintesc tot ce-am uitat,
O tragedie s-a-ntâmplat, curând nu voi mai fi,
Și-acum, deși-imposibil, mai îmi doresc cu tine-o zi.

Când afli tot, te rog ca să nu plângi, sunt bine,
Și vreau să știi că mi-este dor de tot ce am trăit cu tine,
Deși nimic acuma nu mai simt, îți simt caldura,
Și printre lacrimile de adio, văd chipul tău pe cer, frumos precum e luna.

Aș vrea să pot să-ți mulțumesc, că lângă mine ai fost mereu,
Și-n dreptul ale-i mele inimi, mi-am tatuat nume tău,
Cum e-al tău nume, e și-al meu, de sfinți ce-au fost cândva,
Suflet pereche, ce s-au iubit și nu se vor uita.

Am vrut să fie simplă, scrisoarea mea,
Și-acum că-i terminată,  deși aș mai avea de scris, o las așa,
Deși nu-i nimeni lângă mine-acum, în inima îi țin pe toți mereu,
Și las la toți scrisoarea de adio, a sufletului meu.