Peisaj inert

Mai dă-mi o dată speranță

unui gând ce-atârnă de un fir de ață

să nu mai fie așa pierdut

să-ncapă tot ce am de spus

într-un cuv\nt.

Nu am nimic de spus dar o să spun,

e numai liniște pe strada gândului acum

și e pustiu și rece și deșert

un peisaj ce mă înconjoară

mort și inert.

Aș fi avut atâtea să-ți explic,

dar nu ar fi avut rost să îți zic,

să-ți povestesc ce simt eu nu va trece,

de acel dor voi fi mereu,

pustiu si rece.

Într-un geam spart stau și privesc,

dar nu observ nimic din ce-mi doresc,

mă uit la tot ce mă înconjoară și măcar,

de ar fi ploaie ca să spele totul.

       În zadar.