Mi-e dor de tine în mine... Fără cuvinte, fără să spun prea multe despre tine, mi-e dor de tine în sinea mea. Sunt un arogant ce îţi poartă iubirea în aceste timpuri şi-n oricare
alt timp... N-am nevoie să te aud, n-am nevoie să te văd, căci tu eşti mereu
prezentă în mine aşa cum nimeni în nimeni nu este sau a mai fost vreodată.
Dacă închid ochii şi îmi amintesc de noi, mereu am impresia că noi încă suntem acei indrăgostiţi
ce am fost cândva, îndrăgostiţi ce ne vedeam la colţ de bloc, la colţ de
strada, în parc sau pe ascuns, ce ne căutam săruturile noastre, ce aveam nevoie de
"noi" ca să trecem ziua... Dacă stau doar o secundă să-mi amintesc,
pot trăi din nou toată acea pasiune ce ne lega odată. Sunt egoist căci încă-ţi
păstrez esenţa iubirii tale în această inimă ce încă mai bate atât
de puternic în absenţa ta...
Unde te-ai dus?
Unde eşti? Cât îţi mai aduci aminte de mine? Nu am nevoie să ştiu, căci tu încă în mine trăieşti.. Nu am nevoie să te aud, să te văd, căci cât mi-ai făcut
odată inima să bată toată, a fost suficient să o faci să bată aşa pentru eternitate.
Dispari uşor din
realitatea mea, dispari uşor de lângă mine, şi totuşi încă te simt în orice
adiere ce-mi mângâie faţa, ce-mi mângaie palmele, şi stau şi mă gândesc dacă nu chiar tu ai creeat tot ce simt eu, dacă nu chiar tu eşti creatoare de
sentimente si suflete pereche. Te iubesc atât cât îmi pot iubi viaţa, şi cum
fiecare ţinem foarte mult la vieţile noastre, şi mai mult decât atât, am ajuns
să preţuiesc două vieţi într-una..
Mi-e dor să-ţi
simt emoţiile trecând prin mine, să-ţi simt fiorul dragostei tale facându-mă să tremur... În acest univers spiritual în care te simt şi din care vei face parte mereu, te iubesc neconditionat,
asemeni sufletului meu ce face parte din mine... N-am nevoie să te văd sau să te aud ca să te iubesc... Te iubesc pentru că exişti, iar dacă te iubesc doar
pentru asta, nu am nevoie să te am lângă mine ca să fiu împlinit... Te aud şi
te văd mereu, în vise, în gânduri, în oglindă, şi parcă simt mereu cum îţi ţi
braţele în jurul gâtului meu, tinându-mă-n braţe, lipită de mine, mereu
nedesparţită de mine...
Nu vreau să cunosc niciodată un alt sentiment mai pur decât acela pe care-l simt acum, acela al dorului de tine...
