De ce-nainte aveam atâta timp să scriu?
Când mă puteam uita pe zi la stele,
Atunci când doar cu tine timpu'l știu,
Un timp ce se scurgea din timpul vieții mele.

Ai coborât pe-o rază, și m-ai orbit,
Și am fost plin de fericire,
Zâmbetul tău, ca soarele la răsărit
Șoptea cele mai calde vorbe de iubire.

Am trăit tot ce puteam trăi,
Într-un moment atât de scurt,
Și-am înțeles de unde tot veni,
Când te-am iubit atât de mult.

Când mai are timp viața să-mi dea,
Curaj în suflet de-ați mai scrie?
Un gând, o vorbă, fie ce-o vrea...
Doar ție.

De ce-nainte aveam atâta timp să scriu?
Oh da, eram îndrăgostit,
Și timpul meu era al tău,
Și-mpreună, infinit.