o frumoasa dedicatie - Laura Pausini

mai mult ar fi cuvintele mele pentru tine :*

"Probabil ca am doar nevoie sa respir incet luand inapoi fiecare bataie dinauntrul meu 
si nimic nu are sens acum ca tu ai plecat acum Unde esti? De ce nu ma pot obisnui ca tu ai plecat
acum? De ce nu ma pot obisnui inca? 
Este deja decembrie si tu nu esti aici si te voi astepta pana la sfarsit. 

In schimb nu, astazi nu exista timp sa iti explic si sa ma intreb daca te iubesc de ajuns. 
Sunt aici si as vrea sa iti vorbesc acum, acum. 

Pentru ca lucrurile importante, aceste cuvinte pe care tu niciodata nu le vei asculta, 
Sunt de rupere prin dintii mei, si le-am pus intr-un suspin, 
Astfel incat acestea sa poata iesi
Acestea sunt toate pentru tine, unul cate unul aici 
Poti sa le auzi? Ei te saruta. Si ei vor stabili intre noi daca imi este dor de tine 
Eu nu pot sa le repet, Eu nu pot sa le pronunt 

In achimb multe amintiri vor curge 
Amintiri ale celor zile cand noi fugeam prin vant. 
Vreau sa sper ca pot vorbi cu tine acum, acum. 

In schimb nu, astazi nu exista timp sa iti explic
Mai mult decat atat am avut foarte multe lucruri sa iti spun 
Si in fata mea mii de legaturi m-au adus la tine 

Probabil, am doar nevoie sa respir incet 
Astazi este prea tarziu, In schïmb nu.

Spune-mi, cum a început totul?

Spune-mi cum a început totul,

Cum s-a născut prima stea, cum s-a născut focul,

Cum s-a creat ce s-a creat în prima secundă

Ce spunea primul gând pe care Dumnezeu avea sa-l audă.

Ce miracole au fost până când noi ne-am născut,

Câte suflete ne-au lăsat tot ce e pe pământ,

Cât timp a trecut şi soarta ce-a fost

Să mă nasc când mi-a fost dat să te cunosc.

Spune-mi, mai ţi minte prima bătaie a inimii tale?

Câtă căldură emana iar tu o comparai cu un soare,

Ce ai simţit atunci când m-ai luat prima oară de mână?

Ştiu că era tot ce-am visat şi eram împreună.

Povestea noastră a fost scrisă înainte ca universul să fie,

De dinainte ca Dumnezeu să poată soarta s-o scrie,

Dinainte de prima secundă, de dinainte de timp,

E de la începutul a ceea ce numim infinit.

E frumos să ştii pentru cine au fost toate create,

Că-n inima noastră Dumnezeu a pus stelele toate,

Că pentru noi a inventat timpu' infinit

În care s-a scris a noastră poveste fără sfârşit.

Se poate să-ţi doreşti orice! La mulţi ani! :*

Mă simt de parcă inima-mi bate de-o mie de ori pe secundă,

Acum când scriu, când mai am puţin şi adorm dar totuşi gândul la tine îmi umblă,

E ziua ta, şi n-am cum nici un cadou să-ţi ofer

Doar un gând de-al meu şi fluturaşii ce zboară prin el.

Acum citeşti ce aş fi putut să-ţi spun chiar în faţă,

Iubirea mea prin cât a trecut nici acum nu se-nvaţă,

Încă îţi simte atingerea pielii tale de catifea,

Ce nu demult, cu aceeasi iubire se răsfăţa.

Este o zi specială deşi poate nu crezi,

Ai făcut 25 de anişori de când pe-acest pământ luminezi,

Mă crezi când îţi spun că eşti minunată?

Normal că nu, dar pentru mine chiar eşti cea mai grozavă fată.

Imaginează-ţi doar un câmp de trandafiri

Şi noi stând printre ei pierzându-ne-n priviri,

Şi ale noastre buze dansând în dansul lor

Arzând în focul dragostei şi-al patimilor dor.

Imaginează-ţi toate stelele căzând în palma ta

Să simţi că ai putea să ai tot ce ai vrea,

Imaginează-mă acolo, cum ne-am ţine de mână

Şi promiţând tuturor stelelor că mereu vom fi împreună.

Imaginează-ţi ce nu ţi-ai putea imagina niciodată

Mămică a unui băiat şi pe drum încă o fată,

Ce dorinţă ai putea cere de la aceste stele din care suntem făcuţi

Mai mare decât a te privi-ntr-o zi în ai tăi ochi din tine născuţi...

Sigur n-ajung vreodată să-ţi spun cam tot ce ţi-ai putea dori,

Ai atât de multe dorinţe să-ţi pui iar eu... am şi eu dorinţe pentru tine, să ştii….

Însă e ziua ta, cel mai frumos e să te las pe tine ca să te gândeşti.

La mulţi ani iubita mea şi tot ce îţi doreşti :*

Nu stiu ce simti tu in diversele momente cand vorbim. Indiferent despre ce este vorba, eu simt caldura, simt ca ne auzim asa cum doi oameni isi vorbesc la acelasi nivel, iar cuvintele fiecaruia dintre noi ating toate colturile creierului nostru... Dar tu nu iti dai seama de ceva, cat de mult pretuiesc eu aceasta viata, in care, desi departe esti de mine, esti in viata...
Te intreb mereu daca esti bine, pentru ca vreau sa stiu ca vei fi mereu acea ploaie ce cade cateodata pe pamantul inca arid... Imi esti draga, si nu intelegi multe despre sentimentele mele... Dar vreau sa te intreb ceva asa cum m-as ruga la Dumnezeu, cu acelasi sentiment de neputinta si de lipsa... De dragul meu, a unui om care te iubeste foarte mult, poti sa ai grija mai mare de tine? De sanatatea ta, de tine insuti... Vreau sa stiu ca esti bine, vreau sa stiu ca esti sanatoasa, vreau sa stiu ca te-ai apucat de dans si ca nu te dor toate alea ca pe o baba de 60 de ani... Vreau sa stiu ca, canti in baie si-ti lauzi vocea, ca te intreci cu baietii la alergat in jurul parcului... Vreau sa stiu ca esti sanatoasa... Nu am nevoie de nimic altceva, doar, daca poti, de dragul altcuiva decat a iubitului tau, sa ai grija mai multa de tine...

Amar

Ştii că mă iubeşti dar nu ştii cât sau cum,

Şi te trezeşti iarăşi în pat, cu ţigarea-n mână şi lângă tine scrum,

Caşti, şi-ţi ştergi o lacrimă, ţi-e încă somn,

Încerci să-ţi aminteşti cum m-ai visat, te-ntrebi dacă eu dorm...

Stai singură în pat, el lângă tine nu-i,

Şi gândul strigă-n tine să-mi dai mesaj să-mi spui,

Că te-ai trezit şi-n braţe nu-s ca să te ţin,

Ai vrea să-mi spui să mă trezesc, şi-n grabă eu să vin.

Eziţi să te ridici din pat, şi pe perete-n gol priveşti,

O poză cu noi doi tu vezi, şi-acolo ţi-o doreşti,

Iei telefonu-n mână, te uiţi că ceasul e târziu,

Dar ţie nu-ţi mai pasă de nimic, doar eu în braţe acum să-ţi fiu...

Jos tu te dai din pat , eşti somnoroasă şi de nimic n-ai chef sau stare,

Te-mbraci rapid, dar lumea-ţi pare c-ar fi în aşteptare,

Să fie împinsă de la spate, cu-al dimineaţii dulcele-mi sărut,

Te-mbraci în grabă şi-n oglindă tu îţi priveşti zâmbetul  mut.

Şi mâinile prin păru-ţi îţi amintesc de ale mele mângaieri,

De cum odată eu în fiecare dimineaţă îmi treceam mâinile prin el,

Si stai, pierdută-n departare, îţi amintesti de noi,

Întorci privirea înspre pat şi vezi cum stam întinşi şi goi.

Se-aud ecouri de furtuni, sub calmul stării tale,

Şi-n corpul tău apar scântei prin pielea-ţi fină şi ea tresare,

Dai totul deoparte, şi ochii ţi-i închizi,

E doar o amintire-ţi spui, şi-ncerci doar să te minţi.

E totul pregătit, dar este încă prea devreme,

Pe ochişori nu te-ai spălat, simţi somnu stând pe gene,

Te duci la baie, te uiţi lung în oglindă,

Şi dai drumul la apă, şi o asculţi cum cântă.

Cât de frumos îţi curge-apa pe mâini, câte senzaţii,

Finuţe şi plăcute ce-ţi dau iar palpitaţii,

Le-mpreunezi uşor şi cu curaj, apă în palme strângi,

Şi speli cele mai calde lacrimi ce-au curs în nopţile prea lungi.

Simţi un fior prin corp, şi-n apa calmă, al meu chip vezi,

Cum se apropie de a ta faţă făcându-te să crezi,

Că eu sunt lângă tine acum, şi-n ale tale mâini e faţa mea,

Şi le apropi uşor de ale tale buze, cerându-mi sârutarea.

Doar un sărut, l-atât tânjeşti, dar apa te trezeşte,

E caldă, o simţi, dar în această dimineaţă, nimic nu te-ncălzeşte,

Pe mine, şi doar pe mine mă vrei stând lângă tine,

Degeaba-ţi speli lacrimile-acum, şi asta-o ştii prea bine.

Cu ultimul efort, te-aduni să ieşi din casă,

Pui mâna repede pe uşă, dar ceva nu te lasă,

În jurul mijocului tău, o strânsă-mbraţişare simti, şi zici,

"Iubitule, de ce nu eşti acum atât de-aproape, să pot să plec de-aici."

Tot ce nu-mi poti spune

Mi-e dor de tine

Mi-e dor de tine în mine... Fără cuvinte, fără să spun prea multe despre tine, mi-e dor de tine în sinea mea. Sunt un arogant ce îţi poartă iubirea în aceste timpuri şi-n oricare alt timp... N-am nevoie să te aud, n-am nevoie să te văd, căci tu eşti mereu prezentă în mine aşa cum nimeni în nimeni nu este sau a mai fost vreodată.

Dacă închid ochii şi îmi amintesc de noi, mereu am impresia că noi încă suntem acei indrăgostiţi ce am fost cândva, îndrăgostiţi ce ne vedeam la colţ de bloc, la colţ de strada, în parc sau pe ascuns, ce ne căutam săruturile noastre, ce aveam nevoie de "noi" ca să trecem ziua... Dacă stau doar o secundă să-mi amintesc, pot trăi din nou toată acea pasiune ce ne lega odată. Sunt egoist căci încă-ţi păstrez esenţa iubirii tale în această inimă ce încă mai bate atât de puternic în absenţa ta...

Unde te-ai dus? Unde eşti? Cât îţi mai aduci aminte de mine? Nu am nevoie să ştiu, căci tu încă în mine trăieşti.. Nu am nevoie să te aud, să te văd, căci cât mi-ai făcut odată inima să bată toată, a fost suficient să o faci să bată aşa pentru eternitate.

Dispari uşor din realitatea mea, dispari uşor de lângă mine, şi totuşi încă te simt în orice adiere ce-mi mângâie faţa, ce-mi mângaie palmele, şi stau şi mă gândesc dacă nu chiar tu ai creeat tot ce simt eu, dacă nu chiar tu eşti creatoare de sentimente si suflete pereche. Te iubesc atât cât îmi pot iubi viaţa, şi cum fiecare ţinem foarte mult la vieţile noastre, şi mai mult decât atât, am ajuns să preţuiesc două vieţi într-una..

Mi-e dor să-ţi simt emoţiile trecând prin mine, să-ţi simt fiorul dragostei tale facându-mă să tremur... În acest univers spiritual în care te simt şi din care vei face parte mereu, te iubesc neconditionat, asemeni sufletului meu ce face parte din mine... N-am nevoie să te văd sau să te aud ca să te iubesc... Te iubesc pentru că exişti, iar dacă te iubesc doar pentru asta, nu am nevoie să te am lângă mine ca să fiu împlinit... Te aud şi te văd mereu, în vise, în gânduri, în oglindă, şi parcă simt mereu cum îţi ţi braţele în jurul gâtului meu, tinându-mă-n braţe, lipită de mine, mereu nedesparţită de mine...

Nu vreau să cunosc niciodată un alt sentiment mai pur decât acela pe care-l simt acum, acela al dorului de tine... 

Pablo Alboran - Perdoname + Quien (Traducere Romana)

doua puncte x