Ştii că mă iubeşti dar nu ştii cât sau cum,
Şi te trezeşti
iarăşi în pat, cu ţigarea-n mână şi lângă tine scrum,
Caşti, şi-ţi ştergi o lacrimă, ţi-e încă somn,
Încerci să-ţi
aminteşti cum m-ai visat, te-ntrebi dacă eu dorm...
Stai singură în
pat, el lângă tine nu-i,
Şi gândul
strigă-n tine să-mi dai mesaj să-mi spui,
Că te-ai trezit şi-n braţe nu-s ca să te ţin,
Ai vrea să-mi
spui să mă trezesc, şi-n grabă eu să vin.
Eziţi să te
ridici din pat, şi pe perete-n gol priveşti,
O poză cu noi doi
tu vezi, şi-acolo ţi-o doreşti,
Iei telefonu-n
mână, te uiţi că ceasul e târziu,
Dar ţie nu-ţi mai
pasă de nimic, doar eu în braţe acum să-ţi fiu...
Jos tu te dai din
pat , eşti somnoroasă şi de nimic n-ai chef sau stare,
Te-mbraci rapid,
dar lumea-ţi pare c-ar fi în aşteptare,
Să fie împinsă de
la spate, cu-al dimineaţii dulcele-mi sărut,
Te-mbraci în
grabă şi-n oglindă tu îţi priveşti zâmbetul
mut.
Şi mâinile prin
păru-ţi îţi amintesc de ale mele mângaieri,
De cum odată eu în fiecare dimineaţă îmi treceam mâinile prin el,
Si stai,
pierdută-n departare, îţi amintesti de noi,
Întorci privirea înspre pat şi vezi cum stam întinşi şi goi.
Se-aud ecouri de
furtuni, sub calmul stării tale,
Şi-n corpul tău
apar scântei prin pielea-ţi fină şi ea tresare,
Dai totul
deoparte, şi ochii ţi-i închizi,
E doar o
amintire-ţi spui, şi-ncerci doar să te minţi.
E totul pregătit,
dar este încă prea devreme,
Pe ochişori nu
te-ai spălat, simţi somnu stând pe gene,
Te duci la baie,
te uiţi lung în oglindă,
Şi dai drumul la
apă, şi o asculţi cum cântă.
Cât de frumos îţi
curge-apa pe mâini, câte senzaţii,
Finuţe şi
plăcute ce-ţi dau iar palpitaţii,
Le-mpreunezi uşor şi cu curaj, apă în palme strângi,
Şi speli cele mai
calde lacrimi ce-au curs în nopţile prea lungi.
Simţi un fior
prin corp, şi-n apa calmă, al meu chip vezi,
Cum se apropie de
a ta faţă făcându-te să crezi,
Că eu sunt lângă tine acum, şi-n ale tale mâini e faţa mea,
Şi le apropi uşor
de ale tale buze, cerându-mi sârutarea.
Doar un sărut,
l-atât tânjeşti, dar apa te trezeşte,
E caldă, o simţi,
dar în această dimineaţă, nimic nu te-ncălzeşte,
Pe mine, şi doar
pe mine mă vrei stând lângă tine,
Degeaba-ţi speli
lacrimile-acum, şi asta-o ştii prea bine.
Cu ultimul efort,
te-aduni să ieşi din casă,
Pui mâna repede
pe uşă, dar ceva nu te lasă,
În jurul
mijocului tău, o strânsă-mbraţişare simti, şi zici,
"Iubitule,
de ce nu eşti acum atât de-aproape, să pot să plec de-aici."
