Trec
anii peste noi, fără să știm,
trăim
o viață fără rost?
de
ce nu ne e dat să retrăim
tot
ce-i frumos?
Trec
zile fără să mai știu nimic,
aș
vrea să scriu mai mult, mai des, despre orice,
cu
pasiunea vremurilor de demult să mai trăiesc un pic,
în
lumea asta rece.
Trec
ore în care îmi doresc să uit,
multe-amintiri
din viața mea,
sunt
fără rost, tot ce aș vrea să-ți spun,
să
nu te mai iubesc, iubirea mea.
Trec
secundele precum trece un nor
și
vântu-mi bate ușor prin păr,
m-alin
cu gândul ca atunci când ne vedem,
să
nu mai ard de al tău dor.
Am
stat destul prin parc, m-am tot gândit,
cum
ar fi fost să fii acum lângă mine,
și
timpul tot ce a trecut să ți-l dedic,
iubire ție.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu