Nu va mai fi la fel

Nu mai bate vântul ca odată,
totul din jurul meu se-aude ca-ntr-o șoaptă,
nici păsările nu mai cântă în grădină,
castelul inimii mele e acum o ruină.

De când ai plecat, sufletu-mi plânge,
și timpul etern tot mai încet se tot scurge,
și viața mi-a arătat că pentru puținul noroc 
necesară a fost tragica piesă a destinului joc.

Nu pot o floare s-o mai privesc la fel,
petalele ei toate-mi par că-s de fier,
nici de jos s-o ridic, nici cuiva s-o ofer,
fără ea, nici cerul nu mai are stele pe el.

Tragicul rost al tragicei vieți,
este că-i necesar pe toate să le simți, și din ele să-nveți,
că iubirea e cruntă, dac-ajungi s-o regreți,
alege în inima ta s-o iubești mii de vieți.

Să nu simți și tu ce simt acum,
iubirea își găseste spre tine mereu un drum,
viața e și  frumoasă și urâtă și grea,
dar e doar împlinită, când alături de tine e mereu cineva.