Într-o
seară de mai, la fel de tristă ca mine,
doi
copii își iau adio și spun că se văd mâine,
se
pupă ușor, își dau drumul la mână,
și-și
promit că vor fi mereu împreună.
Am
privit cu drag, spre acele vise senine,
spre
vremea când la fel de mult iubeam ziua de mâine,
îmi
părea că nu se va termina niciodată,
adevărata
iubire între un băiat și o fată.
Nu
eram numai eu așa orbit de visare,
eram
alături de tine în clipele-n care
noi
doi ne țineam seară de seară de mână
și-n
care ziceam că vom fi mereu împreună.
Dar
s-a terminat când ți-am dat drumul la mână,
mi-ai
spus în seara asta de mai că nu vom mai fi împreună,
și
toate mi le-amintesc acuma când scriu....
Doamne, cât îmi doresc să fii rămas mereu un
copil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu