Război în rai

În rai război se-anunţă iar

trec îngerii călare,

săgeţi şi suliţe şi-au luat în piept,

acei ce-au căutat salvare.

Câmpii întregi de ploi sunt ude,

să spele sângele ce s-a vărsat,

fără un scop, fără de ce, de unde,

acest război s-a declanşat.

Armate-ntregi, roiesc cu focu-n mână,

peste ai lor odată fraţi,

pe acest năpraznic câmp de luptă, o furtună,

stârpeşte pe acei ce au rămas neajutoraţi.

Unde eşti, prea mare tată,

să-ţi vezi ai tăi copii cum mor,

se lasă noaptea înc-o dată,

punând sfârşit sufletelor.

De unde a pornit, şi cu ce preţ,

plătit-au scump aceia sfinţi,

pe câmpul plin de trupurile reci,

te plimbi strângând pierdute vieţi. 

Nu pasă nimănui, nici unui înger,

pe jos cenuşă se aşterne,

pustiu rămâne acest pământ de bătălie,

şi tot pământu-ncepe-a geme.

Ai uitat al lor nume, pierduţi ei au rămas,

al lor suflete bune, rămase azi fără glas,

în teribila luptă, în care Tu nu ai fost,

pustiu şi distrus a rămas al tău Rai fără rost.

Când soare va trece peste acest roşu tărâm,

s-aştepţi să treacă lumina, prin norii  de fum,

să îţi vezi ai tăi îngeri, căzuţi din vina ta,

nu ţi-a păsat de ei, atunci când trebuia.

Rămân să văd, ce oare-o să se-ntâmple,

ce-au câştigat aceia, cu preţul sângeroasei lupte,

nici chiar în rai nu-i de ajuns să fii nemuritor,

în urma acestor îngeri vor apărea iar alţii  care mor.