Iarna

A venit iarna, din nou,mereu a fost așa,

umplând aerul tot,oriunde ai privi,cu fulgii grei de nea,

cu frigul ce ne îngheață și lacrimi,și suflet și glas,

și timpul ce pare a se opri pentru un popas.

A venit iarna, și nici stelele nu se mai văd,

norii reci de gheață trec peste noi, să facă prăpăd,

prin viscole crunte, omul puterea și-o-arată,

curajul de fi cum nu a mai fost el, niciodată.

Nu se mai mișcă nimic, totul e o stâncă de gheață,

când vine, ea șterge orice urmă de viață,

e trist cum se schimbă o lume, cum timpul pare a spune,

doar cei ce-s cu inima caldă pot scoate foc din cărbune.

Nici timpul nu judecă iarna ce-a fost nemiloasă mereu,

când toate apasă pe toate, și pe noi și mai greu,

cum să luptăm, când împotriva noastră sunt toate,

poate doar zi să fie mereu, un soare să lumineze la greu,

       chiar și-n noapte.