În vis tu ești

Aseară te-am visat, căci ai plecat,
și ușa mi-ai deschis-o spre-un sentiment ciudat,
dac-ar fi timpul să-l opresc, când tot pe loc ar sta,
raiul tot eu l-aș vedea plângând în ochii și-n privirea ta.

Ce rost mai are ca sa ard în focul ce a semănat furtună,
în focul ce-a dat foc la cerul meu, și tot mereu nori-i adună,
de ce sunt trist și ancora de gât singur mi-o leg,
de ce în jocul de-a iubirea, suferința mi-este singurul coleg?

Tot petrec acea secundă, singura ce mai contează,
și parcă sunt pierdut în ea, și forțat ea mă păstrează,
"nu-mi da drumul", îi zic eu,
"iartă-mă că tot mai sufăr, dar voi suferii mereu."

Într-un vis ce-a fost cândva, ce-i pierdut în amintiri,
printre stelele ce-au luminat, ale noastre dulce priviri,
într-un vis visat o viață, de o inimă plăpândă,
a fost stoarsă de iubirea ei, toată într-o singură secundă.

După ce-a trecut atâta timp, încă inima te vrea,
a tot plâns tot timpu-n noapte, dorind iar iubirea ta,
o sa sufere din nou, și-o să plângă printre șoapte,
amintindu-și iar de tine, într-un vis, și astă-noapte.