Îmi lipsești

Nu pot să scriu în fiecare zi,
mâna-mi e de vină,
i-a tot lipsit a ta palmă,
s-o ţină.

Nici ochii mei nu pot,
în fiecare zi să plângă,
căci au uitat privirea dragă,
a aceleia de lângă.

Nici inima nu-mi poate bate,
s-o simt din nou prin piept cum iese,
demult s-a scurs emoția iubirii,
și a-ncetat să-i pese.

Nici glasul, cum eram cândva, nu-l mai aud,
e rece, indiferent și rău,
și-acum mi-e dor de el la fel de mult,
cum mi-este dor de gândul tău.

Când scriu, nu mai îmi vine ca să plâng,
dar stau și mă gândesc la toate,
cândva la pieptul meu din nou am să te strâng,
să-mi simți inima ce pentru tine bate.