Război lăuntric

Nici nu vreau să-ncep să-ţi spun ce mă apasă,

e totul greu de înţeles,

probleme multe alte probleme mereu creează,

să simţi ce simt și eu n-ar avea sens.

Lăsat-am tot deoparte când te-am cunoscut,

în viaţa mea scriam pe-o foaie nouă,

vroiam ca soarta rea să mă fi pierdut,

să fiu acea speranţă-n viaţa ta, în lumea ta în care-ntotdeauna plouă.

Dar viaţa-i rea, și oamenii asemeni ei,

seminţe ale răului în toţi ce mă-nconjoară,

și-au încolţit ca să-şi înfigă colţi grei,

în iubirea ce și ea la rândul ei m-omoară.

Iubirea mea, în tine mi-am găsit puterea,

să lupt cu tot ce-i rău,

și tot ce a-nsemnat cândva durerea,

am vindecat cu dorul tău.

Știu ce-nseamnă acum să te iubesc,

știu cât am luptat să fim noi doi,

doar stelele știu cât te doresc,

și cât aș da ca să câştig acest război. 

Nepăsător, destinul nu-și spune cuvântul,

să-l știu de neatins mi-e foarte greu,

de pretutindeni mă loveşte ca si vântul,

ce mi-a creat în viaţa mea furtuni mereu.

Aș vrea ca să-nţelegi că nu pot fi,

nemuritor și-atotputernic aşa cum ţi-am promis,

nu-nseamnă nimic o lume-n care nu te pot iubi,

și-al cărui viitor noi l-am clădit în vis.

Aș vrea să trec prin foc, dacă ajung la tine,

în braţe-as vrea să-mi fi, să-ţi spun cât te iubesc,

poate cândva când vom scăpa de toate, ne va fi bine,

și aș putea să spun atunci că am tot ce-mi doresc.