Departe de vis

Când cerul va arde, lacrimi să-l stingă,
și dorul de-a fi aproape de el,
să ardă cu totul, să stai cu el lângă
și nu-ți vei mai dori niciodată să fie la fel.

De-ai plâns, de multe ori cu perna pe față,
și ți-ai dorit ca noaptea să le ia pe toate cu ea,
stinge lumina și adormi, noapte bună,
mâine ce vei face de va fi o zi și mai grea?

Ascunde-te-n vise, acolo nu poți ca să plângi,
poți să ai tot ce ți-a fost ție drag,
poți să te-ntinzi prin nopți foarte lungi
călătorind pe-un vapor în vârf de catarg.

Când aproape vei fi, de-un vis ce parcă-i la fel,
cu inima-ți ce va bate cândva aproape de el,
când nu vei mai plânge să-ți stingi al tău soare
vei cunoaște atunci o viață care nu te mai doare.

Dă-ți pace, fi liber, se-ntamplă oricând,
mai cateodată să te simți singur pe pământ,
și vor fi zile și poate ani vei aduna,
în care numai bine va tot fi în viața ta.