Suflet călător

Nu mă cunoști, nu te cunosc,

sunt un simplu suflet ce trăiesc fără un rost.

m-am oprit să îți spun că îmi pare bine

sa întâlnesc alt suflet ce trăiește ca mine.

Cum e, cum te simți?

când ști că faci parte din sfinți,

dar fără-ndrumare și ajutor,

te simți rătăcind ca un porumbel călător.

Nu este rău, însă aș vrea

să-ți spun să nu mai vezi viața așa,

eu's fără rost, pustiu și rece

căci eu sunt pe drumul care pe lângă viață trece.

Nu încerca să mă înțelegi, bine ști că nu poți,

nu încerca să te separi de toți,

nu ești cu mult mai diferit,

însă nu-s mulți ca tine, acei ce i-am întâlnit.

Nu spera la ceva mare în viață,

poate fi însă si-un soare într-un suflet de gheață,

trăiește aceasta viață ca unul,

ce-și trăiește fiecare moment ca și cum ar fi ultimul.