Aș vrea timp

Îmi pare rău pentru tot ce nu s-a întâmplat,

pentru câte mi-am dorit, şi câte am visat,

pentru acele stele de pe cer, ce le-am unit în noapte,

pentru tot ce am văzut, şi-am povestit în şoapte.

Cât de frumos era, fiind copil,

câte-mi doream, un vis mi le spunea subtil,

câte probleme aveam, mereu găseam o rezolvare,

dar toate au dispărut acum când m-am făcut mare.

Îmi pare rău acum, că ceasul e prea mic,

şi nu mai găsesc timp să fac nimic,

cine a pus atâtea ore într-o zi,

nu s-a gândit nici cât de cât, la când n-o să mai fim copii?

Nici timp să mă gândesc nu mai există,

şi parc-acuma creştem înspre o viaţă tristă,

câte-mi doresc acum, le văd doar într-un vis, în noapte,

şi-aş da orice acum, să mai aud ale copilăriei şoapte.

Când noi zile vor aştepta să vină,

voi sta să le aştept, visând sub luna plină,

a trecut ceva timp de când n-am mai visat,

dar cum să fiu copil, eu încă n-am uitat.