Nu
știu dacă mai pot face ceva,
acel
lucru pe care-l facem cu toții
când
în sufletul meu a intrat cineva,
un
lup ce m-a prins și mă rupe cu colții...
Măreț
asemeni unui curcubeu,
eu
mi-am dorit să fiu mereu
întotdeauna
fericită tu să fii
să-ți
luminez întreaga zi.
Eu
nu ți-am prins sclipirea din ai tăi ochi,
când
te uitai la mine,
am
fost mereu atent la alte măști ,
și
te-am pierdut pe tine.
La
fel cum trebuia să fie,
așa
nu s-a întâmplat,
din
tot ce am avut, într-o secundă
o
viață mi s-a luat..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu