Pentru mama

Mamă, nu am vrut vreodat' să-ți spun,
lucruri ce mă dor,
poate că și tu la vârsta ta,
de multe înc-ai dor.

Când te uiți la mine, ochii tăi,
parcă-ar vrea să plângă,
parcă-ar vrea să-ngroape tot,
într-o groapă-adâncă.

Să nu schimbi vreodată,
nimic din tot ce-a fost,
căci ai trăit o viață,
frumoasă și cu-un rost.

Când m-ai născut pe mine,
erai doar o puștoaică,
și m-ai crescut prea bine,
și mi-ai fost bună maică.

Când s-a născut și frățiorul,
pe lume ai adus,
un frate pentru mine,
și-un îngerash în plus.

Nu plânge biată mamă,
căci mă vei întrista,
pune ca scop al vieții tale,
fericirea mea.

Și sper să îți dai seama,
acum că am crescut,
cât de-mplinit mă simt,
cu viața ce-am avut.

Și-n veci îți sunt dator,
și sper ca să îți îndeplinesc,
visele ce le-ai avut și tu,
și pentru toate, te iubesc.