Eterna iubire

Aș vrea să plâng, dar nu mai am lacrimi,
aș vrea oceanele să-mi spele ale inimii-mi patimi,
am avut sentimente, ce doar o dată pot fi,
împărtășite persoanei ce doar o dată o poți iubi.

Aș vrea să îmi pot sugruma inima care,
pompeaza al meu sânge, saturat de-o licoare,
formată din sărutul tău, completat de-o răcoare,
a parfumului tău extras dintr-o floare.

Mi-am dorit cândva să fiu nemuritor,
însa acum, tristețea mă împinge spre un dor,
în care vreau să simt, ce inima-mi tot vrea,
dragostea pură și emoția sa.

Cum toate dispar, și nimeni să poată,
să oprească, în veci, a timpului roată,
cu ce rost ai luat din iubirea mea toată,
când ea te-a iubit, și pentru ea ai fost singura fată.

Aș vrea să dau timpu-napoi,
să-ți sterg fața de lacrimile ochilor tăi,
aș vrea să te sărut, și de aș putea încă o dată,
să-ți spun cât te iubesc acum, cât nu te-am iubit niciodată.

Iubirea mea, mă jur și îți jur ție,
câtă iubire a fost între noi, a fost pururea vie,
ai fost primul meu dor, prima iubire,
te voi iubi mereu, până când timpul va înceta să mai fie.