Sentimente imprimate pe hârtie

Îmi vin în cap mii de imagini cu tine,

dintotdeauna de când ne cunoșteam și era bine,

de când vorbeam despre părinți, prieteni, despre poezie,

vorbeam și râdeam în timp ce se imprimau sentimente pe hârtie.

Scriam din prostie,

lucruri ce ți le puteam spune numai ție,

și nu ți le-am zis, și nu mi le mai amintesc,

căci mintea-mi spunea inimii că greșesc

și-am lăsat de la mine să treacă, momente ce n-or să mai fie,

ca să-ti adun întreaga ta viață, într-o poezie.

Nu pot să uit prima seară când ne-am cunoscut,

prima dată când mi-ai dat capșuni să mănânc,

prima dată când în brațe mi-ai sărit de dor,

prima dată când mi-ai spus cât de mult suferi, și că vrei să mori,

prima dată când ți-am cunoscut părinții,

fiecare moment când nu vorbeam despre noi, ci doar despre alții,

fiecare secundă ce trecea în fiecare zi cu tine,

scria un nou vers în povestea cu rime.

Draga mea, aceste lucruri cândva ți le voi spune,

în acea zi când voi putea să dau acestei poezii un nume.