Trăim
o viaţă s-o-mplinim,
să
ne găsim un rost,
să
facem ceva să ne-amintim,
de
tot ce-a fost.
Văzut-am
tot ce mi-am dorit,
și
am văzut mai mult decât visam.
ai
fost un soare care-n viaţa mea a răsărit,
speranţa
pentru totu ce vroiam.
Câte
mi-ai dat din al tău suflet,
cadouri
pentru al meu,
nu
sunt cuvinte, nici gânduri ce-aș putea ca să le cuget,
să
ţi le spun ar fi prea greu.
Îmi
simt a mea fiinţă cum,
îndatorată-ţi
e,
și
tot ce am ţi-aș oferi acum,
și
cerul tot și stelele.
Câte-am
făcut să fim noi doi,
mereu
îndrăgostiţi,
cu
sufletul am îndurat și foc si ploi,
și-am
devenit iubiţi.
Câte-amintiri
am tot compus,
le-am
scris să mi le-aduc aminte,
să
fiu pentru a ta iubire-un strop în plus,
în
tot oceanul tău plin de dorinţe.
Nu
voi trăi doar ca să fiu,
de
viaţă nu voi fi nepăsător,
doar
lângă tine m-am simţit atât de viu,
și
am să-ncerc să fiu la fel, de-acuma, și până am să mor.
Tu
eşti al meu motiv de a trăi, m-ai împlinit,
nu
mi-aș dori nimic mai mult, acuma la sfârşit,
mi-am
dat seama de al meu rost, l-am scris în poezie,
cât
suflet voi avea, te voi iubi, o veşnicie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu