Ispita

Nu-ți poți vinde sufletul decât o dată,
aceluia ce nu te iubește cu adevărat,
iluzia dragostei, e a ispitei soartă,
să nu îl vezi niciodată pe acela cu suflet curat.

Vrei să ai tot, încă de mic,
nu ști cum să ajungi mai departe,
însa fără să vezi, nu te-ajută nimic,
și devi-un oarecare, ce l-am întâlnit doar o noapte.

La fel ca și inima ta, altele se vor frânge,
și tu nu vei mai fi niciodată la fel,
în sufletul tău, voi vedea doar pe cineva care plânge,
dupa soarele ce a apus pentru el.

Ți-ai dorit mult prea multe, și-n urm-ai lăsat,
un gol mult prea mare, ce nu pot să-l umplu,
nici cu stele, nici cu tot ce universu-a creat,
și mi-ai lăsat infinitul lui înăuntru.

Iartă-mă că n-am știut alături să-ți fiu,
îți doresc în continuare numai iubire,
voi încerca să rămân cât se poate de viu,
să-mi văd visu-mplinit, de-a vedea în ochii tăi fericire.