Doar un sens

De ce mi-e dor de tine mereu,
chiar mereu de ne-ntâlnim,
chiar și-un gând de-ar fi, și-un gând e greu,
nu mai pot să ne tot despărțim.

Când drumul tău, de dimineață,
este prea departe de al meu,
când te sărut, și-ți pun mâna pe față,
aș vrea să-ți desenez un alt traseu.

Nu vreau povară să îți fiu,
însa aș vrea să simți ce simt si eu,
tu faci atât de mult să mă simt viu,
în al meu suflet eu te doresc mereu.

Când ochii tăi pe-ai mei îi întâlnesc,
simt cum o flacără mă arde,
de-atâta dor aș vrea mereu să îi privesc,
să simt gândurile lor calde.

Dă-mi timpul ce pe lângă noi neîncetat va trece,
rămâi cu mine să nu-mi mai fie rece,
de dorul tău, voi întreba mereu,
de ce când nu sunt lângă tine parcă nu-s eu.

Un sens la dor, de-ar fi să știu,
ar fi că-n preajma ta aș vrea să fiu,
cu tine oricând, ori pe-un petec de gând,
împreună acest cântec al vieții cântând.