Sfârșit

S-au născut cândva doi frați,
amândoi mari împărați,
unul ziua conducea,
altul noaptea stăpânea.

Mari și falnici, luminoși,
și cu fețe nevăzute,
stăpâneau în univers,
viața-acestei mici planete.

Fără griji, fără probleme,
frații nesupuși erau,
nu au dat vre-o socoteală,
de cât timp ei tot trăiau.

Universul tot, trăia în pace,
fără de-a avea habar,
că-ntr-o zi o să apară,
domnul negru la hotar.

N-a fost veste pentru nimeni,
și-ntr-o zi s-a arătat,
fratelui ce somn n-avea,
celui mic, neajutorat.

X: Am venit să-ți spun că eu,
sunt al morții vestiitor,
lasă-mă să trec de tine,
de hotarul lumilor.

L: Tu îmi ceri un lucru mare,
și nu pot ca să te las,
dacă tu  treci de hotare,
vei distruge, așa că pas.

X: Oricât ai, n-o să regreți,
pot mai mult să îți ofer,
vei fi liber, și-ai să vezi,
că nu-i mult ce eu îți cer.

X: De ce ai ales să fii,
noaptea-al lumii împărat,
tu de-al lumii viitor,
nu mai fi îngrijorat.

L: Pentru toate ca să fie,
bune cum mereu au fost,
trebuie astă lume,
apărată cu-orice cost.

L: Eu sunt împărat acum,
și de-un miliard de ani tot sunt,
cu tot răul ce a fost,
am ținut la-acest pământ.

X: În curând a ta veghere,
va ajunge la sfârșit,
vei vedea ce împărat,
stăpânește-n infinit.

X: Frate-tău va vrea, știu sigur,
ori de nu îl voi forța,
să-mi deschidă poarta către,
prea iubita lume-a ta.

L: De ești sigur, nu mai fi,
cât am fost, văzut-am multe,
ușor tu nu ai să treci,
fără aprigi multe lupte.

X: Împărate, tu nu știi ,
nu ești primul ce mă-nfruntă,
prin întregul univers,
am răzbit în orice luptă.

L: E prea devreme pentru mine,
să renunț la tot,
al meu frate, știe bine,
să te las nu pot.

L: Chiar război de vei aduce,
să câștigi aici nu poți,
nu te vom lăsa nici unul,
vom lupta cu tine toți.

L: Al meu frate, e puternic,
vei vedea că n-are rost,
ca să lupți acum cu noi,
viața ta va fi un cost.

L: Uite acum când el răsare,
du-te-acum să îi vorbești,
și-ai să vezi cât e de mare,
cere-i lumea, de îndrăznești.

S: Auzit-am de-un război,
însa nu văd cine-l cere,
unde-s eu, lumină e,
și va fi prea multă vreme.

S: Ai venit sfârșit să pui,
unui loc din univers,
ce-ți nu-ți va ceda ușor,
spiritului tău pervers.

X: Nu mai fi încrezător,
luminate împărat,
am să-ți iau lumina ta,
ca și multele ce-am luat.

X: Tu esti primul ce mă-nfruntă,
prea mărite împărat,
m-așteptam să dăm o luptă,
dar ești slab, abandonat.

X: Lupți pentru o lume care,
ochii ei întorși au fost,
de la cer, și de la soare,
spune-mi tu dac-are rost.

X: Lasă-mă să-ți iau povara,
ce de prea mult timp te-apasă,
de hotarul lumii tale,
tu pe mine astăzi lasă.

S: Într-un univers în care,
răul este peste tot,
tocmai tu, omule negru,
ai găsit chiar acest loc.

S: Dacă vrei să lupți cu mine,
să-mi răspunzi la o-ntrebare,
de ce viața omenirii,
loc în univers nu are.

S: Rău ție nu ți-a făcut,
într-un fel sunt ca și tine,
nu găsesc nici ei răspunsul
la-ntrebarea "ce e bine".

S: Sunt ei mici, dar au simțit,
ce înseamnă suferința,
m-au făcut să mă gândesc,
mult mai mult ce-nseamnă viața.

S: Ție ți-e ușor să vii,
să îmi spui să îți las tot,
când tu nu poți să ți la nimeni,
cum doar eu și luna pot.

X: Să-ți răspund acum nu pot,
însă sincer am să-ți fiu,
pe unde am fost vreodat'
eu ca tine nu mai știu.

X: Nimeni n-a putut vreodată,
vre-un motiv să-mi dea sa plec,
sunt cumva chiar foarte mândru,
că ai stat cu capul drept.

X: Dacă-nseamnă pentru voi,
viața lor atât de mult,
voi pleca, și pentru acum,
voi cruța acest pământ.

X: Ține minte că-ntr-o zi,
la fel cum a fost și azi,
cineva o să încerce,
să te-nvingă și să cazi.

X: Nici unul din noi nu poate,
să te egalăm cumva,
trebuia de bună voie,
să-mi cedezi victoria.

X: Ei sunt mici dar dacă tu,
ți-ai riscat lumina ta,
când o vreme va veni,
sper că te vor ajuta.

X: Viața toată cere-n schimb,
cam tot ce ai dat,
și-ai fi dat și viața ta,
nobil împărat.

X: Sper ca să mai întâlnesc,
alții tot ca voi,
astăzi pentru omenire,
ați fost doi eroi.

X: Spune-i și lu frate-tău,
frică să nu-i fie,
multe vieți va dăinui,
mulțumită ție.

X: Și acum, la revedere,
însa noi străini vom fi,
sper să mai apuc cândva ziua,
când ne vom reîntâlni.

X: Și să țineți bine minte,
voi astăzi ați câștigat,
universu-i și el mândru,
de ceea ce el a creat.

X: Sper și oamenii să țină,
lupte pentru ce-i în jur,
și în timp să îi ofere,
universului contur.