Ai schimbat spaţiul şi timpul universului meu,
I-ai dat gravitație și l-ai făcut și mai greu,
I-ai schimbat cursul destinului extinderii sale,
Și totul se-ntâmplă în infinitul universului inimii tale.
I-ai suflat viață acolo unde ea nu era,
Ai plantat prima speranță din viața sa,
Și ai crescut acolo unde n-a existat Dumnezeu,
Primul și singurul sentiment din sufletul meu.
Ai creat munți și oceane cât ochii nu le cuprind,
Miliarde de stele pe un cer infinit,
Ai dat drumul la ceas într-un timp ce stătea,
În acel univers în care sunetul s-a inventat prima oara din vocea ta.
Ai rânduit ordinea legilor ce-n haos erau,
Ai spart granițele unui imposibil ce ne legau,
Cu-o dorinț-ai creat tot ce nu exista,
Și te-ai pus tu și cu totul în palma mea.
Și culcuș ți-ai făcut în centrul pieptului meu,
Te-ai odihnit după ce ai tras de toate din greu,
Și mi-ai spus primele vorbe ce nu le voi uita niciodată:
"Ține-mă-n brațele tale mereu, cum m-ai ține pentru ultima dată."
Si strans te voi tine acum cum nu va mai fi cineva,
Oricât de mult din nou aș iubi, oricât de mult ai spera,
Ești ce ți-am mai spus și ceea ce mereu o să fii,
Singura fată pe care etern, cu adevărat, o voi iubi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu