Iubire...ce
ești tu?
Ești
poate un glas, sau poate-mi ești chiar sufletu,
cum
te-aș descrie în doar câteva cuvinte,
când iubirea e ceva ce se doar simte.
Ce
ești față de orice sentiment, tu pentru mine,
ești
ca o scriitoare de destine?
cum
ai ajuns așa de brusc în viața mea după o viață
în
care doar mi te-am imaginat în ceață.
Cum
mai atins, de m-ai trezit ca dintr-un vis,
e-o
lume ce eu n-o cunosc, sunt oare-n paradis?
atâta
timp trecu fără să știu de ce,
cu
care rost trăiam, pierdute-mi zilele.
Cum
ai pătruns în al meu suflet, așa cum ști doar tu,
cum
ai aprins un soare, luându-mi sufletu,
cum
cu un zâmbet ai stins tot focul ce ardea,
cum
m-ai primit pe mine-un simplu om, în lumea ta?
Câte-ntrebări
pe care mi le singur pun,
încep
să mă întreb dacă nu care cumva aș fi nebun,
prea
multe întrebări în loc s-accept că tu ești,
acea
speranță-n viața mea, atunci când mi-ai șoptit că mă iubești.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu